Culinaria din Portugalia

Si-am ajuns si la momentul in care m-am saturat nitel de plimbari si tre’ sa-mi tin promisiunea de a va tine la curent cu plimbarile culinare de prin Portugalia.

As fi scris povestea asta si mai repede, dar mi-a fost bine si mi-a fost lene. Scufundata in stilul portughez de cinat tardiv, pe la 9-10, ajungeam imbuibata acasa si nitel mai fericita decat de obicei. Fie de la un vinho verde, fie de la o licoare de Porto.

Pentru oricine e bucuros si curios de aventurile mele culinare pe aici sau are nevoie de recomandari pt cand va veni in Portugalia. Sau pentru cine, pur si simplu, cauta un mod de a scapa de rude in zilele astea familiale de Paste, am pus aici niste concluzii si imagini graitoare cu mancarea portugheza.

Asa, ca introducere super generica, portughezii se lauda cu bacalhau (adica cod sau morun atlantic) si preparate din porco preto. La care se adauga vinurile de Porto si o tona de variatiuni de patiserie cu multe oua. Si cu ce nu se lauda, dar e bine sa stiti: in multe restaurante, mai ales cele din exteriorul oraselor mari, refuzati aperitivele cu care va tenteaza chelnerii daca nu sunteti dispusi sa le platiti. Vi le aduc ca si cum ar fi din partea casei, dar nu sunt. Pe urma, mai tineti minte o treaba: aproape peste tot, puteti cere jumatate de portie de mancare.

In ordinea intamplarii lor, am dat intai prin Porto. Si ce sa vedeti – nu la peste am dat iama prima oara, ci la ceva mai local: organe de porc. Dar nu orice porc, ci porco preto, adica negru, d-ala care se hraneste cu pluta. Si-am mancat urechi, burta, sangerete si alte organe, spalate cu un vin rosu local. Asa ne-a zis gazda noastra sa facem, ca aia e local. Oricum, cei din Porto sunt cunoscuti ca tripeiros (mancatorii de tripe=burta). Am bagat in noi niste delicatese de la “O Buraquinho“. Surprinzator, au fost mai bune si mai suculente ca acasa. Dar nu de repetat, doar de incercat o data (*-*).

Apoi, alt preparat local este francesinha- o decadenta cu tot soiul de carnuri, puse intre doua felii de pita, cu un ou deasupra si infasurata ca un prunc intr-o patura de cascaval. Toate, scaldate intr-un sos de rosii si bere. A mers de minune langa o bere Super Bock, de care portughezii in general is tare mandri. Si toate la preturi foarte bune, Porto are mancare ieftina si buna.

Si cum sa inchei calatoria in Porto, altfel decat cu o vizita la una din crame? Cramele lor sunt situate pe malul raului Douro, care traverseaza orasul. E plin de ele, de la cele mari (Sandeman sau Calem) la unele mici si cochete, cu productie de cam 30.000 sticle pe an.

Noi am ales Quinta dos Corvos (tradus “Ferma corbilor”), dar experienta e similara peste tot: ti se face un tur al pivnitei de vin si al procesului de productie specific lor, ti se povesteste despre tipurile de vin pe care le au si la urma, ai minunata degustare. Care, spre surprinderea mea, nu m-a ametit ataaaat de tare. Dar, daca tot suntem la capitolul vin de Porto, iar eu is necunoscatoare de vinuri in general, tre’ sa va zic ce-am aflat in vizita la crama. Vinul de Porto nu e doar cel licoros – pentru mine foarte dens si siropos de-a dreptul, sunt si variante mai putin dulci si delicioase. Depinde desigur, de soiul de struguri folosit. Unele stau in butoaie, altele in sticla si isi schimba culoarea de la procesul asta de imbatranire. Ceea ce e interesant totusi la vinul de Porto, e cum se obtine: din miezul strugurilor se face un vin normal, peste care se adauga asa-zisa aqua vita, alcool facut din cojile de struguri cu procent de alcool intre 23% si 45%. Asta face vinul de Porto unul destul de tare, deci numa’ bun de amortit spiritele unor neincercati ca mine. Va dati seama ca am iesit de la vizita asta cu zambetul pe buze si o sticla de vin de Porto sub brat.

PS Eprubetele din poza arata variatiile de culoare ale diverselor soiuri de vinuri peste ani. Si poza cu butoaiele de la urma e miscata, pentru ca e facuta dupa degustari.

Noah, si cand credeam ca le-am incercat pe toate, am dat de o cofetarie apreciata de localnici. Peste drum de unde am fost cazati, deschisa in fiecare zi a saptamanii si plina ochi de oameni veseli, care bagau cantitati industriale de zahar si ou in ei. Am vrut sa incerc din fiecare fel, dar mi-a placut cel mai mult tarta cu migdale prajite. Oporto ii zice la cofetarie.

Si apoi, sa continuam cu LisabonaPentru ca stiam de anul trecut ce-mi place, am avut 2 obiective precise: Pasteis de Belem si Camponezza. Primul drum, dupa poposirea in Lisabona a fost cu tramvaiul direct la Belem. Am dat gata 3 pasteis si abia apoi mi-am inceput oficial vizita in Lisabona. Au fost la fel de minunate cum mi le-aminteam si nici sotul, caruia i le-am laudat un an intreg, nu i-au parut mai prejos. Reteta lor ramane in continuare secreta si cozile la Pasteis de Belem la fel de mari. Dar daca servesti in cofetarie ce vrei (au de toate, si dulci si sarate), n-ai de asteptat mai mult ca la un restaurant normal. Pastel de Nata, care se vinde in restul Portugaliei, e doar o imitatie de Pasteis de Belem, s-o stiti ;).

DSC02496

Am luat apoi cina seara, aproape de Rua Augusta si Placa do Comerzio, la Leitaria Camponezza. De ei v-am mai zis si anul trecut pe pagina de FB, sunt aceeasi ca proprietarii Camponezzei din Cluj. Si intentioneaza sa deschida un al doilea restaurant cu meniu de fructe de mare si peste, undeva pe Albini. In curand 🙂 Ne-am rasfatat cu un vinho verde frizzante si niste espetadas cu peste si creveti. Reteta pentru care-s ei cel mai cunoscuti e asta cu frigaruile (espetadas) in stilul Madeira. Dar au in general un meniu foarte bun, bine facut si la preturi acceptabile. Si ce vinuri! Mmmm mmm mmm!

Apoi, am mai bifat o inghetata-trandafir de la Amorinho, dar am ratat gelateria Gelados Conchanata. Insa n-am ratat-o si pe Santini, care are inghetata buna de tot.

Apoi, am mai cascat gura la toate fructele ce mi-au cazut sub nas- niste capsuni grozav de mari si de bine mirositoare. Plus un mango absolut delicios, ca niciun altul gustat pana acum. Si am descoperit un fruct nou, pe care-l tot vedeam prin copaci in zona rurala – ii zice Nisperos sau Luquat: arata dubios. Si la gust si la forma pare un soi de piersica + mango. Nu l-as cumpara prea des, dar macar m-am lamurit despre cum e.

Si am mai trecut pe La Chapito y Mesa, un restaurant foarte cochet, un fel de Fabrica de Pensule cu restaurant atasat. La Chapito, imi venea sa bag in geanta fiecare farfurie pe care o vedeam- se stie doar pasiunea mea pentru ceramica portugheza si azulejos (*-*).

DSC02569

Aaah, si sa va mai zic si de Sintra: neaparat sa treceti pe la Cafe Saudade, care e aproape de gara: si-acolo au vesela grozava si niste deserturi bune de tot. Si oameni tare draguti si voluntari. Carora le plac romanii, ca au o romanca ce lucreaza acolo 🙂 Si o surpriza tare placuta la Sintra – ultima parte din vizita la palatul Pena, a fost o mirare pentru mine – toata bucataria palatului, cu multe detalii si oale de odinioara, ce mi-a facut inima sa zboare din piept. Nu va dau mai multe poze din bucataria aia, ca sa nu va stric o eventuala vizita acolo.

Si ca sa inchei romanul, o ultima recomandare pentru Lisabona: treceti si pe la Time Out – Mercado do Ribeira. E vis-a-vis de Cais do Sodre si, pe langa piata traditionala de peste, e un soi de food court classy si delicios. Te lingi pe degete!

Si cam atat pentru Porto si Lisabona. Urmeaza povestioara despre Azore, ca-i mai mica 😛 O sa fie nuvela, nu roman. Care sper sa va placa la fel de mult. Pe curaaaaaaaaaaaaand si pofte bune!

PS click pe poza daca vreti si continuarea (*-*)

DSC02941-01

 

Noteeee:

  • am uitat sa va zic de-un pont aflat de la o gurmanda draga: daca din Sintra, vreti sa ajungeti la Cabo Da Roca (cel mai vestic punct al Europei conform unor informatii foarte aiurea), puteti face asta mergand pe jos din Adraga. Luati bus din Sintra spre Praia d’Adraga, mancati bine de tot la restaurantul de acolo si apoi o luati la pas pe drumul spre Cabo da Roca. Va tre’ 1 ora sa mancati, 2 sa ajungeti pe jos la Cabo da Roca si ultimul bus e la 9 seara. Deci porniti cel tarziu la 3 din Sintra. Va zic toate astea, pentru ca eu n-am mai ajuns sa vad Cabo da Roca :(…da’ am vazut ceva similar in Azore.

 

Advertisements

One thought on “Culinaria din Portugalia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s