De prin lumea larga, Exotisme

JJ-Jurnal de Japonia: Prefață (*-* rețetă vegană cu soba *-*)

Konbanwa! Adica “buna seara” intr-o limba ce va deveni soundtrack-ul urmatoarei mele calatorii. Care, inainte de toate, va fi una culinara. Pentru acest articol si ce-i va urma, nu doar ca voi exagera si inventa cuvinte, dar chiar voi avea probleme cu descrierea starilor resimtite. De exemplu, chiar azi, simt ca ar trebui sa mai citesc vreo 15 carti, ca sa-mi nuantez suficient de mult vocabularul ca sa explic melanjul asta dubios de panica, entuziasm, pofta si euforie. In ordinea asta!

Si pentru ca nu se putea sa merg in niponia fara sa fac din asta o peripetie gastronomica, mi-am propus sa va tin la curent pe blog si pe feisbuci. Niste soba gatita in weekend a fost pretextul pentru aceasta postare. Si va intrebati ce-i soba? Pai, asa cum i-am explicat lui buni deunazi: taietei din hrisca. Si a intrebat mai departe: ce altfel de taietei mai au ei? Pai,au soba, udon, vermicelli. Practic variatiuni nebunesti de paste din grau, hrisca, orez sau fasole mung, mai mult sau mai putin transparente si gumate.

Revizuind lista de recomandari pentru mancat in Japo, am constatat 2 lucruri:

  1. Stiu si am incercat o gramada de mancaruri japoneze. Dar vor fi infinit mai bune de la ele de acasa, sunt sigura!
  2. Si daca toate planurile de vizitat minunile lor pica (da,sunt multe planuri!), tot o sa am parte de cea mai reusita excursie, facand tururi culinare cu cel mai de nadejde insotitor si gurmand (*-*).

Pentru ca Japonia e tara aia unde nu prea exista mancare rea. Tot e bun! Si o sa mentionez doar cateva de pe lista mea de preferinte si vise:

  • Sushi si sashimi (da, stiu, clasic!)
  • Soba si udon proaspete
  • Ramen – ca pentru buni: o levese mai groasa si aromata, fiarta indelung, in care simti aromele tuturor componentelor. Plus, mancarea preferata a colegului de calatorie 😉
  • Mancare din piata Nishiki din Kyoto si Tsukiji din Tokyo. In Tsukiji se fac licitatiile alea de somon fantastice, cum arata in “Jiro dreams of sushi”. Si tre sa fii acolo la 5 dimineata ca sa prinzi loc la intrare. Strica turistii socotelile pietei, asa ca se intra organizat 
  • “All you can eat” in Osaka. Aici e paradisul mancatului pe saturate la japonezi. Doar cand ma gandesc la excursia spre Osaka, simt ca mi se deregleaza glandele salivare! 
  • Okonomiyaki (practic, pizza japo)
  • Nabe- ceva tocanita fantastica
  • Kaiseki si bento- pranzuri combinate, de nu te mai saturi
  • Matcha de toate felurile si dulciuri in toate formele vazute vreodata la studio Ghibli
  • Inghetata de cires (sakura,cum altfel?), de matcha, (mai incape indoiala?)de ceai verde si susan negru
  • O galetuta de mochi (mai ales matcha mochi) in fiecare zi
  • “Street food” de prin preajma garilor si stradutelor inguste
  • Sa cumpar “sampuru” minuscule! Multe! In loc de magneti pentru prieteni 😀 Sampuru e felul japonezilor de a zice “sample”. Ei au inventat engleza fara L, foarte eufonica, pe care probabil doar ei si-o inteleg. Oricum, sampuru astea sunt mostre de mancare din plastic, absolut identice la culori si forma cu mancarea reala. Le tin in vitrinele restaurantelor, sa stii ce-ti cumperi si sa fie corecti cu clientii. E o arta in sine, treaba asta!
  • Sa ma pierd prin “conbini” (convenience stores) si “suupaa” (supermarketuri, cu rafturi ce par toate un muzeu al mancarii). In conbini se gasesc si mancaruri foarte bune, la preturi super rezonabil. Ele raman un secret important pentru un buget bun de calatorie, intr-o tara unde doar planificarea atenta asigura evitarea falimentului personal.

Si tulai viata, cate n-am apucat sa zic! Aaaa,si sa evitam unesu si onomi, ca-i carne de balena. Pentru asta, m-as duce-n Islanda…sau n-as incerca-o-n veci, amin!

Buuuun, v-am facut destul de curiosi oare? Si daca nu, mi-am facut mie un bine, recapituland ce mi-era in plan sa mananc si pregatindu-mi in mod adecvat stomacul.

Si cum vorba multa-i saracia omului, vedeti mai jos pozele la cum am facut soba din ceai verde cu alge, tofu si morcovi cu ridiche. Cu ingrediente de la “Japan Centre” din Londra (fereasca sfantu’ sa mai pun piciorul acolo, saraca raman!) si de la mai pamanteanul “Taste of Asia”, de langa piata viteazu’.

Algele astea deshidratate le tineti in apa rece 30 min si pac: isi dubleaza volumul si miroase-a peste-n mancare. Pe urma, am calit niste tofu cu susan negru in ulei de susan (overkill alert!) si am maruntit niste ghimbir murat. Cu soba astea verzi cica merge bine ghimbirul, si doar asa aveam. Am calit putin de tot si algele, apoi le-am botezat cu vreo 50 ml din cel mai bun vin de pe pamant (tamaioasa romaneasca de la Dinescu!). Si stropit cu sos de soia ca sa incheiem tevatura.

Soba-urile, ca mai toate pastele japo, se fierb foarte putin, 5 minute! Alea de orez, nici nu se fierb, doar se scufunda-n apa clocotita.

Am montat toate astea, dandu-le culoare cu niste fasii de morcov, ceapa verde si bucati de ridiche. Da, japonezii au o pasiune nefireasca si pentru ridichi, mai ales razuite.

Si pentru ca a sosit primavara peste noi, am pus niste salata colorata langa. Pe principiul “ce era cel mai aproape in camara si in frigider”. Functioneaza mereu!

Abia astept sa inlocuiesc camara de acasa cu tavile pline cu cutii bento (*-*). Va povestesc de toate, pe rand. Pe locuri, fiti gata, japonizarea!

Douzo meshiagare! 

*** Si va las cu asta: https://www.youtube.com/watch?v=I1RhMA5NpsM.

Nota:

– Continuarea jurnalului de calatorie culinara japoneza, se face pe pagina de facebook a blogului: https://m.facebook.com/zmeaoa/.

Pana la final de aprilie, ne vedem acolo ;-).

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s